Potrivirea perechilor

Potrivirea perechilor reprezintä o problema esentiala a activitätii columbofile.

Primul criteriu in alegerea lotului de reproducatori (matca crescatoriei) trebuie sä fie cunoasterea exacta a originii lor. Un porumbel voiajor trebuie sa beneficieze de calitati fizice care sa-i confere valente de bun zburator, dar aceasta forma exterioara, chiar foarte buna, nu-l recomanda intotdeauna ca un reproducator de exceptie.

Originea unui reproducator este calitatea sa esentiala, alaturi, evident, de performantele sale in concursurile la care a fost angajat in mod constant intr-o perioada intinsa de timp.

Valoarea originii este conferita de performantele tuturor ascendentilor sai. Victoriile repurtate de un porumbel nu reprezinta intotdeauna garantia unui caracter care se va transmite descendentilor sai, putand reprezenta simple exceptii.

Dacä nu cunoastem in mod concret si corect originea unuia dintre reproducatorii nosri, este preferabil sa renuntam urgent la aceasta pentru a nu ne asuma o munca de cativa ani care in final s-ar dovedi zadarnica.

Trebuie avut in vedere faptul ca doar originea fara a fi completata de calitati fizice si o forma perfecta a porumbelului, nu reprezinta garantia absoluta ca un porumbel va deveni campion.

Concluzia este ca originea unui porumbel constituie o premiza importanta; ea indica posibilitatea sa de a obtine rezultate marcante si ne dezväluie o serie de caractere bine consolidate care definesc familia din care acesta face parte, dar si sansa ca aceste caractere sa fie transmise descendentilor reproducatorului respectiv.

La nivel mondial o serie de personalitati ale lumii columbofile au creat, pe baza unor familii de mari reproducatori avånd descendenti cu performante de exceptie, adevarate linii de porumbeii care le poarta numele.

Evidenta originii unui porumbel se tine prin alcatuirea pedigree-ului care trebuie sä mentioneze alaturi de identitatile ascendentilor sai si performantele lor notabile, obtinute de-a lungul timpului. Acest pedigree va reliefa calitatile si defectele fiecarui porumbel, intr-un cuvint reprezinta oglinda fidela a tuturor caracterelor pe care le are exemplarul respectiv.

Daca dorim obtinerea si cultivarea unui anunmit caracter (talie, aripa, osatura, penaj) vom verifica mai multe pedigree ale reproducatorilor nostri, reusind sä formam o pereche omogena formata din exemplare avånd predispozitie in transmiterea caracterelor dorite.

Pedigreele au o valoare exceptionala, ele fiind decisive in majoritatea cazurilor in alegerea pe care o facem pentru un porumbel de reproduc!ie, neomitand insa performantele sale si ale familiei sale, care formeaza arborele säu genealogic.

Pe baza originii porumbelului vom efectua mai usor potrivirea corecta a perechilor, putand face consangvinizarile necesare, evitandu-le in acelas timp pe cele exagerate.

Trebuie respectate doua principii importante ale potrivirii perechilor:

Primul principiu este cel de eliminare a unor defecte vizibile prin evitarea imperecherii a 2 indivizi cu aceleas lipsuri fizice si carente dezvaluite de ei si de ascendentii lor in concursurile la care au paticipat.

Al doilea principiu este cel de acumulare a valorii prin imperecherea cu caractere asemanätoare, astfel incåt vor rezulta produsi care intrupeaza caractere consolidate transmise de ascendentii lor.

O potrivire corectä a perechilor conduce la multiplicarea exemplarelor valoroase dintr-o crescätorie, disparand astfel treptat multe nonvalori.

Sistematizarea imperecherilor va avea ca rezultat direct nemijlocit oblinerea unui lot restrins si omogen. Trebuie evitate intr-o crescatorie orice imperecheri intimplatoare care conduc la o proliferare a heterozigotiei. Homozigotia dorita de fiecare crescator se asigurä prin imperecheri omogene, nu in mod obligatoriu prin consagvinizare.

Din cupluri foarte reusite de reproducatori vom obtine produsi asemanatori parintilor lor; bineinteles, apar exceptii care-i surclaseaza pe acesia, dar si unele nonvalori.

Este de dorit ca nonvaloarea sa constituie exceptia.

Printr-o selectie riguroasa putem indeparta din efectivul de porumbei pe cei care nu au valoare.

In orice crescatorie se ajunge in timp la o forma, uneori puternica de consagvinizare.

Consagvinizarile normale, indepartate conduc la omogenitate la fenotipul care sa asigure cumulul de calitati necesare unui zburator competitiv: orientarea, capacitatea de efort, mentinerea conditiei fizice prin dozarea corecta a efortului, vointa, inteligenta atasamentul fata de crescatorie.

Reversul il reprezintä consagvinizarile exagerate, care duc la necesitatea urgenta a infuziei de sange, pentru evitarea efectelor negative ale degenerarii produsilor respectivi.

Porumbeii infuzati vor avea o valoare macar egala cu a celor din crescatorie fiind introdusi cu scopul improspatarii si imbunatatirii valorii genetice a efectivului.

Dupa ce am descris criteriul originii porumbelului, vom reliefa alte 2 criterii necesare unui porumbel apt pentru reproduc!ie: alegerea in functie de calitatile si potentialul fizic si alegerea dupa performantele obtinute la concursuri.

Din punct de vedere al alegerii dupa criteriul calitatilor fizice trebuie examinate in mod avizat si obiectiv conformatia si osatura corpului, calitatea musculaturii, a aripii si a penajului, vioiciunea ochiului, trasaturi care conduc si la constatarea starii de sanatate a porumbelului. La un porumbel calator de sport nu conteaza in mod deosebit forma estetica sau culoarea penajului, desi este un caracter de dorit. Calitatile fizice reprezinta premise ale reusitei in competitiile columbofile.

Ultimul criteriu al alegerii reproducatorilor e reprezentat de performantele de zbor ale fiecarui exemplar in parte. Nici originea buna si nici forma fizica model nu valoreaza nimic daca porumbelul nu s-a afirmat la nici un concurs.

Numai in cazul cånd un porumbel este descendent unei familii cu realizari de exceptie si este un exemplar exponential din punct de vedere al valentelor fizice pentru familia careia ii apartine, va putea fi oprit la reproductie fara a fi angajat la vreun concurs.

Uneori fondul ereditar nefiind suficient cunoscut, din parinti deosebiti, pot rezulta produsi mediocri sau chiar nonvalori.

Un bun zburator trebuie sa intruneasca doau calitati esentiale: rezistenta foarte buna pentru a fi capabil sa parcurgaintr-un timp cat mai scurt distanta din localitatea unde a fost lansat si pana la crescatoria sa si simtul de orientare dezvoltat care-I permite alegerea celei mai scurte si accesibile rute de zbor.

.

Articol preluat din cartea “Enciclopedie Practica Columbofila”

.

.

Inainte sa cunosti sportul columbofil, ai cunoscut dragostea pentru porumbei!

.

.

Leave Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *