Orice columbofil, tânăr, matur sau bătrân, odată cu ivirea primelor ziie calde ale primăverii se gândeşte cum să facă primele antrenamente cu porumbeii, când să le înceapă, cu ce mijloace de transport să-i ducă la locurile de lansare, la ce distanţă etc.

Ei se mai frământă şi asupra modului cum să-şi împartă porumbeii pe loturi pentru concursurile de viteză, demi-fond sau fond în situaţia când se dispune de porumbei mulţi şi se doreşte să participe la toate aceste categorii.

Columbofilii se frământă şi asupra modului de efectuare a antrenamentelor, cu mijloace personale, sau cu mijloacele de transport ale asociaţiilor columbofile.

Desigur că situaţia este salutară pentru cei ce posedă maşini personale, frământarea pentru transport desigur de mult nu mai este o problemă şi acest lucru este chiar cheia succeselor viitoare.

Cunosc columbofili care fac cu asociaţiile, în comun, maximum 4-5 antrenamente, în timp ce columbofilii cu mijloace de transport personale, până la primul concurs la 160-200 km efectuează 10-15 antrenamente (lansări în grup şi individuale).

La primul concurs se văd clar rezultatele unora, cărora porumbeii le sosesc grupaţi, la maximum 1-2 minute unul de altul, faţă de alţi columbofili care au antrenat cu maşina asociaţiei, cu antrenamente puţine. Desigur că se spune că fiecare procedează cum poate şi cu mijloacele de care dispune.

Imediat ce columbofilul a predat lista de start la asociaţie în zilele următoare procedează la aplicarea unor semne la fiecare porumbel trecut în lista de start. Aceasta în situaţia când are un efectiv mare de participanţi şi pe care nu-i prea cunoaşte (aplică tin inel colorat, tăiat, deasupra inelului matricol). Aceasta până reuşeşte să-i cunoască bine pe toţi participanţii la antrenamente şi să poată să-i prindă mai repede pentru a-i duce la asociaţie.

Porumbeii călători aleşi pentru a fi antrenaţi în vederea participării la concursuri , trebuie să fie porumbei de rasă buna, bine dezvoltaţi, puternici, care să posede toate aptitudinile pentru a suporta eventuale intemperii (curenţi nefavorabili zborului, caniculă, ploi, vânturi puternice etc.) şi pentru a se putea înapoia în timpul afectat pentru concurs.

Cea mai importantă condiţie de realizat este însă sănătatea.

Dacă porumbelul nu se bucură în timpul concursurilor de o stare de sănătate perfectă nu va face premii şi în plus putem să-l pierdem, deşi este de rasă bună, sau chiar a mai zburat în alţi ani.

Deşi la începutul sezonului de antrenament porumbeii se bucură de sănătate, imediat ce vin în contact cu masa porumbeilor în maşina asociaţiei ei încep să manifeste diferite afecţiuni.

Cauza se datoreaza faptului că boxele maşinii nu sunt dezinfectate şi în special a contactului în boxele maşinii cu alţi porumbei bolnavi (tricomonoză, coccidioză, paraziţi etc.).

Forma porumbelului afectat scade. De aici se vede şi avantajul mare pe care-l au cei ce îşi antrenează prin mijloace proprii, în mod individual.

Pentru a dobândi “forma” cea mult dorită de toţi columbofilii nu trebuie să căutăm diferite medicamente, căci ea vine de la sine odată cu încălzirea vremii şi printr-o hrană adecvată.

Lansările se fac imediat ce natura se redeşteaptă la viaţă, adică atunci când încep să dea frunzele la pomi, iar cea mai potrivită vreme este când încep să-şi facă apariţia rândunelele.

Atunci porumbeii lansaţi zboarâ la mare înălţime şi denotă că au o formă foarte bună. Ei se dispersează ducându-se la mari depărtări şi se înapoiază unui după altul la porumbărie.

Zborul deasupra casei este un barometru al formei porumbeilor, dar nu înseamnă că prin câteva zboruri deasupra casei s-a rezolvat problema antrenamentelor.

Sunt absolut necesare câteva antrenamente de lansare în grup şi individual. Aceste lansări ajută foarte mult la dezvoltarea spiritului de orientare al porumbeilor, in plus ei capătă deprinderea de a intra imediat de la zbor, prin trapă, in porumbârie, la chemarea noastră, nepermiţăndu-le staţionări pe acoperişul clădirii.

Distanţele pentru antrenarea porumbeilor călători

Antrenamentele se fac în mod practic şi cu bune rezultate de la distanţe mici 10, 15, 25 (de două ori), 50 km, 100 km (de două ori). După o duminică de repaus sa poate concura uşor ia o etapă de viteză. La prima etapă porumbelul va fi puţin obosit, dar poate recupera uşor forţele şi duminica următoare poate fi angajat din nou ta o etapă chiar cu 100 km mai mare decât prima.

Toate aceste etape de antrenare se derulează desigur în cursul lunii aprilie, iar la primul concurs, care de obicei este la începutul lunii mai, porumbelul trebuie sa “fie pus pe direcţie” după cum spunem noi columbofilii, adică bine antrenat.

Porumbeii tineri au nevoie să facă mai mulţi kilometri de antrenament pentru a se comporta bine în concursuri. Punerea acestora în coş în mod repetat la vor da experienţă în concursurile unde vor fi angajaţi.

Trebuie să fim precauţi şi să nu angajăm la zboruri femelele cu 2-3 zile înainte de a oua şi trei zile după depunerea ouălor. Aceeaşi recomandare se face şi pentru masculi.

De reţinut că porumbelul călător este un atlet al aerului şi el trebuie antrenat progresiv, ca orice sportiv de performanţă (ciclist, înotător etc.).

Bine antrenat şi întreţinut în condiţii de igienă şi hrană bună el va aduce columbofilului numai satisfacţii în concursuri, bineînţeles şă aibă şi el un arbore genealogic de valoare (părinţi, bunici, străbunici şi strămoşi), care au fost porumbei zburaţi în concursuri, deci o suşe bună.

Antrenamentele cer multă muncă atât pentru porumbel, cât şi pentru columbofil. Deplasările repetate şi în scurt timp (luna aprilie) în special în marile oraşe, unde mijloacele de transport sunt foarte aglomerate, iar distanţele până la cluburile columbofile de asemenea sunt mari, cer eforturi şi multă răbdare din partea columbofililor sportivi. Numai pasiunea aceasta învinge oboseala.

.

.

Inainte sa cunosti sportul columbofil, ai cunoscut dragostea pentru porumbei! 

.

.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CLOSE
CLOSE