Ce este sportul columbofil

Pentru cei care deja practica sportul columbofil sau cresc porumbei de placere, acest material nu isi prea are rostul, dar pentru marea majoritate, cred ca o sa fie interesant. Cei mai multi oameni nici macar nu stiu de existenta acestui sport, nici nu stiu ca este un sport, el nu este prea cunoscut in Romania si cred ca ar trebui sa fie promovat mai mult.

Incepem cu domesticirea porumbeilor, sunt surse care arata ca porumbeii erau crescuti chiar din secolul V i.Hr.. Porumbei au avut persii, grecii, egiptenii, romanii arabii, etc. Ii foloseau in scopuri ornamentale si nu la mult timp dupa aceea pentru primirea de mesaje. Despre asta o sa vorbim in continuare, dar mai intai trebuie spus ca porumbeii se impart in 3 categorii si anume:

  • porumbei de agrement, care se impart si ei in porumbei de zbor, care zboara la inaltime, care se inrotesc in aer, jucatori, cazatori si altii si porumbei de ornament care sunt porumbeii cresctuti pentru frumusetea corpului, pentru culoare, penaj, cum sunt asezate penele si chiar pentru toate la un loc.
  • A doua grupa sunt porumbeii pentru carne, care pot fi totusi cresccuti ca si porumbei de ornament si sunt porumbei cu masa corporala mare 7-8-900g.
  • Ultima grupa, care trebuia defapt pusa prima, este cea a porumbeilor calatori numiti si vojajori, mesageri curieri postasi. Ei sunt cei despre care vom vorbi in continuare si pentru care este am facut defapt site-ul.

 

Acesti sunt porumbei s-au obtinut prin incrucisarea mai multor rase de porumbei, la inceput salbatici. La acesti s-a evidentiat o caracteristica si anume ca daca sunt prinsi si dusi la o anumita distanta fata de cuibul lor, acesti se intorc de fiecare data la cuib.

Asa au inceput sa fie crescuti in vechime pentru timiterea de mesaje. Ei erau crescuti si invatati intr-o crescatorie si apoi cand sa spunem armata pleca in razboi, se luau in custi cativa porumbei. Daca aveau vesti de trimis acasa eliberau un porumbel si ii puneau un mic bilet la picior, iar acesta in ceva timp ajungea acasa, la locul unde era invatat. Timpul in care un soldat il parcurgea in zile, era parcurs de porumbel in cateva ore.

Deci in concluzie porumbeii se atasaza si se invata intr-un anumit loc si tot timpul revin acolo. Dupa trecerea anilor evolutia porumbeilor a luat o intorsatura mai diferita. Prin anii 1800 porumbeii au ajuns in Belgia (erau porumbei peste tot, dar nu cu astfel de caracteristici) si belgienii fiind mari iubitori de porumbei au inceput sa ii creasca pentru aceasta abilitate pe care o aveau. Au incrucisat mai multe rase si au selectionat multe exemplare si au creat porumbelul calator modern. Ei atunci, ca si acum au imbunatatit mereu rasa, cautand exemplarele care veneau cel mai repede acasa si de la distanta din ce in ce mai mare. Incet, incet au inceput sa se faca concursuri intre crescatori, care avea cei mai buni porumbei si care veneau cel mai repede acasa, castiga. Acest lucru a determinat apartita columbofiliei si a sportului columbofil, aparitia asociatilor si a cluburilor.

Marea majoritate a crescatorilor, inainte sa practice sportul cu porumbei calatori, au inceput sa ii creasca din placere si din dragoste si abia pe urma au descoperit sportul si bineinteles pasiunea a devenit si mai mare. Cea mai cautata caracteristica a porumbeilor este simtul de orientare care ii ajuta sa revina acasa, dar pe langa acesta mai sunt multe lucruri care fac ca un porumbel sa fie bun.

 

Ce este sportul columbofil?

Acum sa vedem cum se desfasoara concursurile cu porumbei, motivul principal pentru care sunt crescuti.

Fiecare crescator are un cotet pentru porumbei in care fiecare pereche are locul sau bine stabilit (o boxa) si defapt pentru acel loc se intorc acasa. Fiecare porumbel trebuie sa fie recunoscut dintre ceilalti, si di diferentiat de ceilalti, acest lucru se face printr-un inel care se pune pe piciorul porumbelului cand acesta are 6-7 zile si din cauza ca piciorul este mic, permite introducerea inelului, care ii ramene toata viata pe picior fara a mai putea fi scos. Aceste inele sunt omologate de federatia columbofola si au inscriptionate pe ele anul nasterii, un mumar matricol de 7 cifre si tara, inelele fiind diferite in feicare tara. Impreuna cu inelul, crescatorul primeste un talon care dovedeste ca este proprietarul porumbelului. Fara acest inel pe picior, porumbelul nu are valoare decat pentru crescator, deoarece el nu poate fi diferentiat de ceilalti porumbeii cu care seamana., este ca un fel de buletin.

Acum, dupa ce s-au inelat, si au crescut, puii sunt lasati sa iese afara si sa se obisnuiasca cu crescatoria, cu locul si incet incet o sa incepa sa zboare. In scurt timp o sa inceapa sa zboare in jurul crescatoriei si astfel se obisnuieste cu zona, dar de fiecare data intrand inapoi in crescatorie. Dupa un timp in cateva luni dupa ce puiul se maturizeaza si cunoaste bine zona el incepe sa fie dus la antrenamente si la concursuri, adica va fi dus impreuna cu alti porumbei intr-un anumit loc stabilit si se vor elibear de acolo si castiga cel care ajunge cel mai repede acasa (in mare).

Locurile din  care se intorc pormbeii cresc ca si distanta in timp. Incep cu 20 km 50, 100, 200 si depasesc 1000 km. Nu toti porumbeii zboara pe toate distantele, ci sunt porumbei care zboara pe distanta scurta, medie si mare. Pe toate aceste distante porumbeii trebuie sa ajunga in primii 20% din intregul numar de porumbei concurati si in functie de acest lucru ei castiga locuri, primesc puncte si fac norme de zbor.

Bineinteles ca fiind un concurs, si cum nu toti crescatorii stau in acelas loc si nu toti porumbeii zboara la fel, ei trebuie cronometrati si acest lucru se face cu dispozitiv numit ceas constatator, care arata ora, minutul si secunda in care a sosit porumbelul. Aceste ceasuri pot fi mecanice sau electrocine, mai ieftine sau mai scumpe.

La cele mecanice exista efectiv un ceas intr-o carcasa de lemn, prevazut cu un tambur, iar la imbarcarea in concurs porumbelului i se pune o clema de cauciuc pe picior, care este luat si introdusa intr-un ceas cand acest vine de la concurs, si ceasul se invarte cu o cheie si astfel se declanseaza tamburul care bate ora pe o foaie de hartie.

Cu ceasurile electronice este mult mai simplu, porumbeul are un inel cu senzor pe picior, care este recuoscut de sistemul ceasului. Cand acesta ajunge acasa si calca pe antena ceasului este intregistrat autoamat in memoria acestuia cu ora, minut si secunda.

Satisfactia crescatorului este sa isi vada cati mai multi porumbei inapoiati cat mai repede de la concurs, inaintea altor concurenti.

De aici incolo toate lucrurile ce tin de porumbei incept sa se complice destul de mult, incepand cu conditiile de acasa si de ce mananca si cum zboara si pana la cum a zburam in concurs si ce norma a facut in anul respectiv. Mai sunt foarte multe de spus, nu vreau sa intru in detalii, cred ca este de ajuns atat pentru toti cei care nu prea stiau despre ce este vorba.

Cu dragostea pentru porumbei unii oameni se nasc, iar altii o dobandesc pe parcurs, iar cine nu are aceasta pasiune nu poate simti nimic din ce simte un sportiv columbofil.

Multi oameni practica multe alte sporturi, in care la fel ca si in columbofilie, au dorit mereu sa invinga, sa fie pe primul loc cu orice pret. Aceasta este o scoala a vointei necesara fiecarei persoane si este pacat sa nu putem impartii aceste calitati altora invatandui ca tot timpul trebui sa faci mai mult, sa vrei mai mult, sa obtii mai mult.

 

Inainte sa cunosti sportul columbofil, ai cunoscut dragostea pentru porumbei!

 

 

 

Leave Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *