Lapte ingluvial (lapte de porumbel sau lapte de gusa)

Gusa la porumbel, in afara de functia pe care o are in procesul digestiei, indeplineste un rol extrem de important in hranirea puilor, in prima perioada a vietii acestora, mucoasa ei elimina in anumite perioade, imediat dupa eclozionarea puilor, un produs — laptele ingluvial (de porumbel sau de gusa) — cu care acestia sunt hraniti.

incepand cu a 7-a, a 8-a sau chiar a 10-a zi de clocit, mucoasa care captuseste gusa ambilor parinti incepe sa sufere anumite transformäri ce cresc in intensitate pana la iesirea puilor din oua. In aceasta perioada se produce o hipertrofie (dezvoltare in volum) a celulelor epiteliale ale mucoasei, iar imediat dupa iesirea puilor din oua incepe o puternica descuamare (desprindere) a acestor celule obtinandu-se o masa alba, branzoasa  vascoasa pe care porunobita si poorumbelul, ca urmare a contractiilor antiperistaltice ale peretilor gusii, o elimina, prin regurgitare, direct in cavitatea bucala a puilor.

Acest proces continuä pana in a 8-a zi, a 10-a sau a 14-a, 15-a zi, in func!ie de rase: ex. porumbelul salbatic produce acest lapte pana la a 1 4-a zi, a 15-a zi, iar porunlbelul domestic numai pana la a 8-a, a 10-a zi; mai mult, la unele rase eliminarea lui se reduce chiar la 3-4 zilc dupa ecloziune. Producerea laptelui de gusa dispare treptat catre a 22-a, a 25 zi, adica pana la intarcarea puilor.

Laptele de porumbel, de gusa sau „papa”, cum i se mai spune, este foarte bogat in substante nutritive (proteine, lipide, säruri minerale etc). Potrivit studiilor facute de Dulzetto Li Volsi (1934), citate de Dieter Harmutch, in 1984, laptele de porumbel contine apa(intre 65 si 80 %) iar restul este fonnat din proteine 12,4 %, grasimi 8,6 %  saruri minerale cca 14 %. „Laptele de pommbel” n-are zaharuri, nici amidon, dar contine lecitina (acid gliceto-foslölåc), combinata cu caolin, ceea ce sugereazä o asemanare cu gabenusul de ou bogat in lecitina.

Dintre substan!ele proteice in laptele de gusa se gasesc aminoacizi esentiali (threonina, cistina, valina, metionina, izoleucina, lizina, arginina etc) (D. Hartmutch ), adica substante pe care organismul nu le poate sintetiza este obligat sa le introducä odata cu hrana.

Laptele de gusa contine si unele enzime ca amiilaza, vitcmine, saruri minerale si anumiti anticorpi, care astfel sunt transmisi noului nascut, aparandu-l contra unor boli in primele saptamani de viata.

Este important de retinut ca o data cu acest „lapte”, pärintii bolnavi sau purtatori ai unor agenti patogeni, pot transmite puilor unele afectiuni cum sunt trichomonoza, difterovariola etc.

Cu acest lapte porumbeii isi hranesc puii cca 7-8 zile, iar cei salbatici aproximativ doua saptamani. Treptat, pe masura ce secretia din gusa scade, parintii inghit boabe, pe care apoi, dupa inmuiere, le ingurgiteaza in cavitatea bucala a puilor, invatandu-i astfel cu hrana obisnuita; deseori, chiar de la a 3 -a, a 5-a zi dupa ecloziune, se pot gasi in gusile puilor boabe; aceasta trecere trebuie sa se faca treptat; o trecerc brusca de la o hrana la alta poate sa produca moartea.

Puii se obisnuiesc treptat cu hränirea cu boabe, astfel ca, la a 20-a — a 25- a zi de viata, ei incep sa paraseasca cuibul si sa se hraneasca singuri. Este momentul intarcarii.

Formarea laptelui de gusa se produce sub influenta unui hormone hipofizar, numit prolactina, care incepe sa fie secretat in timpul clocitului, ia de la a 7-a, a 8-a zi scade treptat catre sfarsitul primei saptamani dupa ecolziune. Prolactina stimuleaza producerea laptelui de gusa si franeaza napralirea, ca si activitatea glandelor sexuale.

.

Articol preluat din cartea “Enciclopedie Practica Columbofila”

.

Inainte sa cunosti sportul columbofil, ai cunoscut dragostea pentru porumbei!

.

.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CLOSE
CLOSE