Penele porumbeilor

Printre formațiunile speciale ale tegumentului sunt penele, de care  vom ocupa in special.

Penele, formațiuni cornoase produse de piele, alcătuiesc pătura protectoare care imbraca corpul porumbelului, constituind ceea ce se cheama in totalitatea lor —penajul. Culorile si nuanțele cromatice ale penajului ca luciul metallic cu reflexe de verde-smarald si rosu-purpuriu ale penelor gåtului incånta privirea prin frumusetea Ior.

Penele ușureaza, in timpul zborului aluneacarea prin aer si au rol de izolare termica, de protejare a intregului corp contra ploii.

Formarea penelor

Constituirea penelor incepe incä in perioada vietii ennbrionare, prin formarea treptatä a papilelor demice, viitorii muguri generatori ai penelor.

Inițial, in epidermă se produc ingrămădiri de celule de natură mezenchimatoasă (țesut conjunctiv embrionar), care se modelează in proeminente (prelungiri inclinate spre partea posterioară a porumbelului), apoi papilele dermice se infunda progresiv, formand un fel de tub subcutanat – viitorul folicul plumifer.

Papilele se păstreaza toata viața porumbelului. Din ele se vor regenera, dupa fiecare naparlire anuala, noile pene, dupa caderea prealabilä a penelor precedente.

Din cele expuse, reiese clar ca penele se formeaza inca din perioada incubatiei. La eclozionare, puii de porumbel sunt acoperiti cu puf embrionar, care in 10 zile de la eclozionare este inclocuit cu fulgi de pui.

Pana este fomata dintr-o tija axiala; partea sa superioara numita rachis, este constituita din corn opac, rezistent, flexibil, ca o masa spongioasä albä- cenusie in interior. Dupa cheratinizare, alveolele interioare se umplu cu aer.

Rachisul poartä o formatiune lațita, numită lama penei. Aceasta este formatä din barbe, fire ale penei, ieșite din rachis; barbele se ramificä in barbule. Fiecare barbula de pe partea superioară a barbei este preväzută cu cărlige microscopice care se prind de barbulele de pe partea inferioară a barbei vecine, alcătuind in totalitatea lor acea lamă elastică foarte rezistentă la curenții de aer.

Panea inferioară a tijei infiptă intr-un folicul plumifer din grosimea pielii, se prezintä ca un tub gol in interior si se numeste calamus. In partea sa superioară, la limita cu rachisul, se află un orificiu numit orificiul ombilical superior, iar la extremitatea inferioară a cal amusului se aflä orificiul ombilical inferior; prin acesta din urmă pătrund in panä vasele sangvine care o vor hrăni in perioada de crestere.

Penele acoperă tot corpul, fara insă a fi răspåndite uniform pe toată suprafața acestuia.

La o examinare atentă se observă că penele sunt implantate numai in anumite zone, altele rămånånd goale. Regiunile in care sunt infipte penele se numesc pterii sau zone pterile, iar acelea fara pene sunt denumite apterii sau zone aptere.

Pterii: regiunea aripilor (alară), regiunea spatelui (spinală), regiunea umerilor (humoralä), regiunea pieptului (ventralä), regiunea capului (acoperä capul si o parte din gat), regiunile picioarelor(coapsa-femur si picioare), regiunea anala, regiunea codala (Dimitrie Radu).

Articol preluat din cartea “Enciclopedie Practică Columbofilă”

.

Inainte sa cunosti sportul columbofil, ai cunoscut dragostea pentru porumbei!

.

Leave Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CLOSE
CLOSE