Am ales această temă, nu datorită marilor succese repurtate de com­binaţia Huyskens – Van Riel, în perioada 1947 – 1957 (an după care a fost desfiinţat tandemul), cât mai ales, a performanţelor obţinute ulterior, de foarte mulţi columbofili cu aceşti porumbei, fie în încrucişare fie în linie pură.

Pe de altă parte, cunoscutul expert columbofil internaţional, Piet de Weerd, consideră că odată cu apariţia porumbeilor Huyskens – Van Riel apare şi porumbelul modern de fond. Acesta se caracterizează prin faptul că la zborurile de fond porumbelul nu mai rămâne „agăţat în aer“, cum o faceau porumbeii Bricoux, Delbar, etc., ci sunt „evadatori“, care după lansare, caută să-şi atingă crescătoria cu cea mai mare viteză.

Aceşti porumbei ajung acasă, rămânând doar „os şi pene”, dar au capacitate foarte mare de refacere. Totodată, porumbelul de fond modern, în ochii lui Piet de Weerd, este porumbelul care poate totul, deci ocupă locuri de vârf, începând de la distanţe de 45 km şi mergând până la distanţe trecute cu mult peste 1000 km. Aceşti porumbei au câştigat locuri 1 chiar şi la distante de 1400 km, la crescătorii americani Georges Shilton şi Dr. Whitney.

Cu această ocazie, aş dori să-i mulţumesc prietenului meu Heiko S. Goebel, care prin vastul material pe care mi l-a pus la dispoziţie, a facilitat scrierea acestui articol. Printre materialele primite de la acesta, aş vrea să amintesc catalogul licitaţiei de desfiinţare a tandemului Huyskens-Van Riel, din anul 1957, care la momentul de faţă este o raritate, fiind un document de istorie columbofilă. De asemenea, mi-au fost puse la dispoziţie studiile lui Heiko S. Goebel, privind metodele de prăsilă la Huyskens-Van Riel, cât şi cartea sa, „ IMMER EINE NASENLÄNGE VORAUS “(„întotdeauna cu o lungime de nas în faţă“). Tot datorită bunăvoinţei prietenului meu, am primit o serie de articole din revista „Die Brieftaube“, publicate între anii 1951 – 1964, care tratează subiecte despre porumbei Huyskens – Van Riel.

O calitate esenţială a acestor porumbei, care este şi calitatea necesară unei anumite suşe, ca să-i poată fi atribuită denumirea de rasă, este că porumbeii Huyskens-Van Riel rezistă la creştere în consangvinitate foarte strânsă, fără să apară degenerări, menţinându-şi vitalitatea şi performanţele obţinute la zboruri.

Inceputurile porumbeilor Huyskens – Van Riel

Incă de la începuturile anilor ‘30, Jef Van Riel a fost un concurent temut în Uniunea Antwerpen, considerată a fi cea mai puternică asociaţie columbofilă din Belgia şi chiar pe plan mondial. Porumbeii săi de atunci proveneau de la Fierens, din Deurne şi de la Vincent Marien, de numele acestuia din urmă fiind legată şi originea porumbeilor Stichelbaut şi Horemans. în urma numeroaselor succese obţinute, invidia concurenţei este aşa de mare, că datorită a tot felul de şicane este nevoit să renunţe la columbofilie. Astfel că în anul 1936, când Jef Van Riel se hotărăşte să aban­doneze, îşi face apariţia prietenul său din copilărie Frans Huyskens, care pe lângă faptul că îi cumpără toţi porumbeii, îl lămureşte pe Jef să practice împreună columbofilia. în anul 1937, pentru întărirea noului tandem, se achiziţionează o serie de pui de la Frans Nuyens, din Mariabourg, un docher care în acei ani obţinea în mod constant performanţe foarte bune. între aceşti pui se afla şi celebra „Boerinneke” (Ţărăncuţa), care era fiica celui mai bun porumbel al lui Nuyens, şi anume a lui „Boer“ (Ţăranul), care câştigă peste 40 x locul 1. în anul 1939 mai este achiziţionată încă o serie de pui de la Nuyens, printre care se afla şi „Oude Bange“ (Speriosul Bătrân),

B – 6446384/39, care este frate cu „Boerinneke”.

Din păcate, datorită izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, munca tandemului nu se poate materializa, fiind întârziată astfel şi apariţia marilor performanţe.

Prima generaţie de campioni

Frans Huyskens a reuşit să ascundă o parte din porumbei în timpul războiului, astfel că la terminarea acestuia tandemul nu a avut mâinile goale. Cu toate că în anul 1945 porumbeii arătau îngrozitor, datorită faptului că fuseseră ţinuţi ascunşi, cei doi crescători au început să reproducă imediat din porumbeii salvaţi, chiar mai mult, au tot           încercat să facă noi achiziţii. Printre porumbeii salvaţi se aflau: „Boerinneke“, „Oude Bange“, „Grote Blauwe“, numit şi „Grote Boer van 39“ (Ţăranul mare din 39), care provenea dintr-un mascul de la Jef Van Riel şi „Boerinneke“, „Oorlogs Blauwe“ B – 96989/42, un fiu din „Grote Blauwe“ cu o porumbiţă din vechii porumbei ai lui Jef Van Riel, şi câţiva din vechii porumbei ai lui Jef.

Problema care  se punea în acest moment, era găsirea unui partener de valoare pentru „Boerinneke“, considerată a fi baza crescătoriei. In urma mai multor căutări, este achiziţionat de la celebrul zburător de viteză Michielsen, „Oude Witzwinger” B – 6561583/35, bazându-se tocmai pe considerentul că într-o crescătorie de succes nu orice porumbel poate atinge o vârstă aşa de înaintată.

Chiar în anul 1945, din „Oude Witzwinger” cu „Boerinneke” este crescut „Steek“, B-1129278/45, care va fi tatăl mai multor AS-i, atât la Huyskens că Van Riel, cât şi la Fabry, Van den Broucke, Francois Van Riel şi alţii.

„Steek“ a fost şi un foarte bun zburător, până la vânzarea sa către Jef Van den Broucke, câştigând de 4 x locul 1. lată câteva dintre clasările sale:

1947:   6 Quivrain, 1328 p.

1948:   11 Quivrain, 1541 p.

135 Chateauroux, 637 p.

143 Limoges, 2805 p.

La formarea acestei prime perechi de reproducţie, crescătorii au încercat o compensare a carac­terelor celor doi parteneri, lată şi descrierea făcută de către Piet De Weerd: „Oude Witzwinger” a fost un porumbel foarte puternic, cu o constituţie de urs, cu aripi foarte mari, chiar greoaie. Porumbiţa sa, „Boerinneke”, din 1937, a fost o porumbiţa mică, de rasă, foarte puternică, de culoare neagră, cu două calităţi excepţionale. Avea o osatură ca din fier şi oţel, întocmai ca o bicicletă de copii, unde cadrul este mai mic decât la o bicicletă pentru adulţi, dar la fel de puternic, ceea ce nu permite îndoirea sau strâmbarea sa. De asemenea, avea ochi strălucitori, de culoare galben-portocaliu. O singură dată în viaţă, am mai văzut un ochi din care să strălucească atâta inteligenţă, dar aceasta nu a fost la un porumbel, ci la o pasăre de prada.”

In anul 1946, această pereche avea să producă doar doi pui, deoarece „Boerinneke” avea deja mari probleme cu ouatul. In vara acestui ultim an, când „Boerinneke“ reproduce pentru Huyskens – Van Riel, avea să se nască celebrul „Bliksem” (Fulgerul), B – 6283846/46, care avea să devină cel mai bun reproducător al întregii rase. In acele zile sosise în vizită Noel De Scheemaeker, care, în urma multor insistenţe, îl convinge pe Frans Huyskens să-i vândă acel pui din cuib, care ulterior avea să devină celebrul „Bliksem”. In momentul când Jef Van Riel află de această tranzacţie se opune categoric, iar în urma acestor discuţii, spre a-l mulţumi pe Noel, îi este vândută „Boerinneke“, care avea să mai producă trei ouă, care vor reprezenta viitoarea bază a porumbeilor De Scheemaeker.

Acest pui, aşa mult disputat, avea să devină cel mai celebru reprezen­tant al rasei Huyskens – Van Riel. lată şi rezultatele sale obţinute la zboruri:

1947:       14  clasări, 3 x locul1; de 5 ori în primii 10.

1948:       12 clasări, 3 x locul 1, de 5 ori în primii 10.

1949:       78  Corneilles, 1027p.

41 Corneilles, 4631 p.

73 Int. Libourne, 1474 p.

21 Prov. Limoges, 1073 p.

124 Nat. Angouleme, 3143 p.

93 Nat. Bordeaux, 961 p.

Cea de-a doua pereche de bază, în matca lui Huyskens – Van Riel, a fost formată din „Oude Bange“ şi „Kromme Duivin” (Porumbiţa strâmbă), numită şi „Gestuikte” (Spicuita) B – 4730683/45.

în urma „internării” pe care a suferit-o în timpul războiului, „Oude Bange“ arăta jalnic, lată descrierea lui Piet De Weerd, care cunoscuse per­sonal toţi aceşti porumbei: „Oude Bange“ era un mascul mic şi sperios, bătrân, iar aspectul sau exterior arăta faptul că organele sale interne se aflau într-o stare deplorabilă. Deschizătura de aer a gâtului era aşa de mare că se putea arunca un cartof prin ea.“

„Kromme”, după cum îi spune şi numele, era o porumbiţă mare şi colţoasă, pe care nici un vizitator nu o lua cu plăcere în mână, şi care pe deasupra mai avea şi sternul strâmb. Aceasta era o soră a lui „Oorlogs Blauwe“ şi provenea din „Boer van 39“, care era fiul lui „Boerinneke”, cu o porumbiţă din vechii porumbei ai lui Jef Van Riel. Această pereche sunt părinţii lui „Verroeste”, B – 6283826/46, „De Groete”, B – 6283837/46, numit şi „Oude Grote Lichte” şi a lui „Late Bange”, B – 6283845/46, toţi trei fiind zburători extraordinari.

„Late Bange“ obţine următoarele rezultate:

  •  1948: 13  clasări, de 4 ori în primii 10
  •  1949: 3  Corneilles, 1027 p.

6 Orleans, 1039 p.

2 Prov. Angouleme, 1037 p.

6 Nat. Angouleme, 4525 p.

4 Int. Libourne, 2431 p.

335 Nat. Angouleme, 1897 p.

  • 1950:                 3 Prov. Limoges, 1073 p.

93 Nat. Limoges, 2360 p.

56 Nat. Angouleme, 3142 p.

43 Nat. Pau, 818 p.

Fratele său „De Groete” a realizat următoarele clasări:

  • 1947 – 14 clasari
  • 1948 – 13 clasari
  • 1949 – 5 Orleans, 1039 p.

174 Nat. Angouleme, 4525 p.

5 Int. Libourne, 2431 p.

46 Nat. Angouleme, 1897 p.

  • 1950: 9 Int. Libourne, 1474 p.
  1. Nat. Limoges, 2365 p.
  2. Nat. Bordeaux, 961 p.

„Verroeste” a fost şi el un bun zburător dar în timp a fost pierdut la zboruri. în afara acestor porumbei, în anul 1945 s-au mai crescut câţiva pui, care îşi vor pune şi ei amprenta pe rasa Huyskens – Van Riel. Dintre aceştia aş aminti pe „Late Lichte“, care provine din „Oorlogs Blauwe“ şi bunica aces­tuia „Boerinnerke” şi pe „Elfpennerke”, din ,Oude Bange“ şi o porumbiţă din vechii porumbei ai lui Jef Van Riel. Tot în anul 1945, cei doi columbofili achiziţionează de la Jos Van Dc;n Bosch, din Beerlar, o serie de pui. Acesta este un crescător care nu este cunoscut atât prin rezultatele obţinute, cât datorită performanţelor obţinute de alţi crescători cu porumbeii săi. Printre puii achiziţionaţi de la Jos Van Den Bosch trebuie amintiţi: „Steenoog“, B – 4730669/45; „Oude Elfpenner”, B – 4730686/45; „Rode Oog“; „Donkere Wittekop” şi alţii.

Tot în anul 1945, este achiziţionat, de la un brutar din vecinatate, „Oude Vendome”, B – 4730653/45, care s-a dovedit a fi un zburător extraordinar, cât şi un foarte bun reproducător. în anul 1949 câştigă 5. Nat. St. Vincent, sosind în prima zi doar 5 porumbei, iar un an mai târziu realizează o clasare de vârf la Barcelona. Au existat multe discuţii cu privire la originea lui „Oude Vendome“, unii susţinând chiar că ar proveni din lotul de pui achiziţionat de la Jos Van Den Bosch, dar se pare totuşi că provine de la un brutar care deţinea porumbei de la Jef Van Riel.

Cel mai bun urmaş al său, prăsit cu o porumbiţă de la Jos Van Den Bosch, este „Jonge Vendome“, B – 6283849/46, care câştigă 5. Nat. Angouleme, 4525 p. şi 15. Int. Libourne, 2431 p, după care este cumpărat de către Hector Desmet, prin intermediul căruia va ajunge să fie bunicul a trei câştigători de loc 1. National, în crescătoria Fraţilor Cattrijse.

Din împerecherea lui „Grote Boer van ‘ 39“ cu „Donkere Wittekop“ de la Van Den Bosch se va naşte „Wittekop“, B – 6283831/46, care îşi va pune amprenta în viitor pe porumbeii Huyskens – Van Riel, şi anume, pe linia celor cu capete albe.

Din doi porumbei de la Van Den Bosch se va naşte şi „Zotteke”, B • – 6245094/46, care va obţine rezultate senzaţionale la zborurile de Libourne şi Barcelona, dar se va pierde la Bilbao.

Celebrul „Baard“ (Bărbosul), B – 6283802/46 se va naşte dintr-o pereche provenită din porumbeii vechi ai tandemului, deţinuţi înainte de război.

Cel mai bun zburător al primei generaţii avea să fie „Zestien” (Şaisprezece), B – 6283816/46, care provine din „Steek“ şi porumbiţa „Steenoog“ (Ochi de piatră) de la Jos Van Den Bosch.

Palmaresul lui „Zestien“ este impresionant:

1947: 16 clasări, din care 3 în primii 10.

1948: 19 clasări, 1 x loc 1; 5 clasări în primii 10.

1949: 24 clasări, din care cele mai importante:

10 Nat. Angouleme, 4525 p.

27 Int. Libourne, 2431 p.

25 Nat. St. Vincent, 1490 p.

3 Nat. St. Vincent, 1763 p.

1950:   11 Nat. Libourne, 2030 p.

165 Nat. Limoges, 2360 p.

13 Nat. barcelona, 3329 p.

93 Nat. Bordeaux, 961 p.

Un alt reprezentant de marcă al primei generaţii este „Elfpenner”, B – 6551636/47, care provine din „Oude Elfpenner”, de la Van Den Bosch şi „Elfpennerke“, care este o fiică a lui „Oude Bange“. Incă din perioada exis­tenţei tandemului, acest porumbel l-a fascinat pe Alfred Hartmann, un măcelar din Bielefeld, care nu dorea niciodată alţi pui, decât din acest porumbel. In urma succeselor repurtate de Hartmann cu această linie, la lici­taţia din 1957 îl cumpără chiar pe „Elfpenner” cu fabuloasa sumă pentru acea vreme, de 14.000 DM. Din acest porumbel, care a reprodus chiar şi la vârsta de 17 ani, au fost formate celebrele linii, ale lui Hartmann şi Karl Mayer, de porumbei cu 11 pene în aripă.

Din prezentarea AS-ilor primei generaţii se observă că, în această fază, tandemul a folosit ca metodă de prăsilă cu precădere încrucişarea. Singura pereche în consangvinitate este „Oude Barage“ (frate cu j ,,Boerinneke“) cu „Kromme“ (nepoată din „Boerinneke”).

A doua generaţie de campioni. în această fază încrucişarea se va folosi la o scară mult mai redusă, folosindu-se în schimb mult mai mult consangvinizarea, datorită faptului că cei doi crescători găseau cu mare greutate porumbei din alte crescătorii, care să se ridice la valoarea propriilor porumbei. Din frica de a nu scădea valoarea materialului genetic deja deţinut, crescătorii sunt foarte circumspecţi cu materialul nou introdus.

Una dintre perechile care vor juca un rol important în realizarea viitoarelor combinaţii va fi „Steek” cu porumbiţa „Rode Oog“, de la Van Den Bosch. Aceştia sunt părinţii unor porumbiţe foarte importante de reproducţie, cum ar fi: B – 6641972/51 şi B – 6641945/51, numită şi „945.“

Ultima dintre porumbiţele amintite va forma tot în încrucişare cu „Lichte Kweker”, B – 6090330/51, achiziţionat de la Henry Verwimp, cea mai bună pereche de reproducţie a noii generaţii. Primul produs al acestei perechi va fi chiar şi cel mai bun zburător al acestei generaţii, fiind vorba de „65“, B – 6427565/52, iar sora sa de cuib avea să devină o foarte bună reproducătoare. Acest „De 65“ va fi cel mai scump porumbel al licitaţiei care a avut loc în 1957, cu ocazia desfiinţării tandemului, lată şi palmaresul său:

  • 1954: 42 Chateauroux, 1200 p.

263 Prov. Poitiers, 2859 p.

62 Prov. Limoges, 2759 p.

  • 1955: 13 Orleans, 1719 p.

169 Prov. Bourges, 1314 p.

610 Prov. Chateauroux, 3338 p.

269 Prov. Poitiers, 2724 p.

60 Nat. Limoges, 6210 p.

115 Nat. Angouleme, 3562 p.

  • 1956: 631. Prov. Bourges, 2652 p.

446 Prov. Poitiers, 2235 p.

319 Prov. Limoges, 1834 p.

Este impresionantă performanţa realizştă de acest porumbel în anul 1955, când a reuşit şase clasări la zboruri de fond.

In aceeaşi perioadă, „Late Bange“ este împerecheat cu B – 6592328/49, o porumbiţă cu ochi alb din „Zestien” şi „Lichte Grijsoog”, care provine din porumbei Huyskens – Van Riel, aceştia fiind părinţii lui „Witterug”, B – 6427639/52, care a fost şi el un mare zburător. în acest caz se observă un principiu foarte des întrebuinţat de crescătorii belgieni, şi anume de a lua porumbei înapoi din acele crescătorii, unde porumbeii daţi de ei au obţinut performanţe foarte bune. Porumbiţa „Lichte Grijsoog”, era o nepoată a lui „Steek”. în anul 1953, „Late Bange“ este împerecheat direct cu „Lichte Grijsoog”, devenind tatăl lui „Sture”, B – 6434055/53, care în anul 1956 zboară 97. Nat. San Sebastian, 1587 p.

„Bliksem” era de obicei împerecheat cu fiice ale lui „Grote Lichte”, dar care erau totodată şi propriile sale nepoate. Dintr-o astfel de pereche se naşte „Jonge Bliksem”, care a fost şi el un mare zburător ce a făcut cinste tatălui sau. Din „Zestien” şi „Lichte Grijsoog” se va naşte „Angouleme”, B – 6427581/52, care realizează următorul palmares:

  • 1954: 395 Prov. Vierzon, 3029 p.

795 Prov. Limoges, 2759 p.

1 Prov. Angouleme, 2099 p.

  • 1955: 519 Prov. Bourges, 3814 p.

15 Prov. Poitiers, 2724 p.

Celebrul „Elfpenner” va fi împerecheat în anul 1952 cu o fiică a lui „Bliksem”, cuplu din care se va naşte „Jonge Elfpenner”, B – 6427253/52, ce va zbura:

  • 1953: 21 Prov. Tours, 2455 p.
  • 1954: 238 Pjov. Vierzon, 3029 p.

623 Prov. Chateauroux, 3675p.

20 Prov. St. Vincent, 182 p.

6 Prov. Angouleme, 2099p.

Cum se poate observa, studiind pedigreele AS-ilor din a doua gene­raţie, toţi sunt crescuţi în consangvinitate, cu excepţia lui „65“, ceea ce este total opus AS-ilor din prima generaţie. De asemenea, studiind palmaresul , se poate vedea cât de întrebuinţaţi au fost aceşti porumbei, mulţi realizând 3 – 4 clasări, de la zboruri de fond, pe an. Acest fapt, a dus şi la pierderea multor AS-i, cum este cazul lui „Zotteke”, „Veroeste”, etc.

Crescătoria

Până în anul 1950 s-a zburat din vechea crescătorie,, care şi ea oferea condiţii optime de adăpostire a porumbeilor. In urma rezul­tatelor grandioase obţinute, în anul 1950 se construieşte o nouă crescătorie, care foarte mult timp va folosi drept modelul adapostului ideal, atât pentru crescătorii din Belgia, cât şi pentru cei din străinătate.

Jef Van Riel susţine că materialul ideal de construcţie pentru o crescătorie este lemnul perfect uscat, iar îmbinările să fie realizate în sistem Nuth şi Feder. Atât vechea, cât şi noua crescătorie a tandemului este com­pusă din două laturi dispuse în unghi obtuz, cu faţa spre soare, obţinându-se astfel o iluminare perfectă a întregii crescătorii. Ca cel mai important factor de mediu este considerată buna ventilaţie a crescătoriei. Spre deosebire de majoritatea sistemelor de ventilaţie din trecut şi prezent, care permiteau accesul aerului proaspăt printr-o nişă aflată sub fereastră, şi evacuarea acestuia prin tavan, Jef Van Riel este împotriva admisiei de aer proaspăt pe sub fereastră, deoarece aceasta produce curent.

Din acest motiv, el perfecţionează un sistem foarte ingenios de venti­laţie. Pentru aceasta este necesar să ai crescătoria acoperită cu un acoperiş din ţiglă, suficient de înalt, care să fie prevăzut cu trape de ventilaţie. Tavanul crescătoriei, în mare parte va fi prevăzut cu sită sau şipci, care va permite o lentă coborâre a aerului proaspăt din pod (care are densitate mai mare) şi permite totodată, datorită fenomenului de convecţie, evacuarea aerului con­sumat, care fiind mai cald are densitate mai mică. Un aspect foarte impor­tant este ca, crescătoria să nu fie suprapopulată. Astfel, Jef Van Riel consideră că pentru un compartiment cu dimensiunile de 3 x 3,2 m şi o înălţime de 2,1 m, numărul optim de porumbei este de nouă bucăţi.

Rezultatele tandemului Huyskens – Van Riel

Cu asemenea porumbei şi instalaţii colum­bofile, care în acea vreme erau considerate extraordinare şi folosite de foarte mulţi ca model, s-au obţinut şi rezultate grandioase, iată rezultatele care au fost obţinute în puternica concurenţă oferită de Uniunea Antwerpen:

1946:         1. Campion General

1947:         1 Campion General – Bătrâni

6 Campion General – Tineret

1948:           1 Campion Demifond, cu primul porumbel nominalizat

6Campion Demifond, cu primii 2 porumbei nominalizaţi

4 Campion Fond, cu primul porumbel nominalizat

2 Campion Fond, cu primii 2 porumbei nominalizaţi

1949:   1 Campion Demifond

1 Campion Fond

1 Campion General

1 Campion General Naţional al Belgiei

6 Campion Fond Naţional al Belgiei

1950: 1 Campion Fond

1951: 1 Campion General şi totodată 1. Campion General la toate seriile, de la 1 până 6 porumbei nominalizaţi

6 Campion General | Tineret

1954: 3 Campion General

4 Campion Fond

1955:   Câştigă  locul 1 la noul titlu introdus de Rege al Uniunii Antwerpen.

1956:   4 Rege  al Uniunii Antwerpen

lată si câteva zboruri cu rezultate deosebite:

1948: -10.07. Limoges, Prov. 2805 p, ocupă locurile: 5, 8, 9, 10, 40, 58, etc.

1949: – 11.06. Angouleme, Prov. 1037 p, ocupă locurile: 1,2, 5, 6, 48, 58, etc.

La acest zbor, în clasamentul naţional, cu 4525 p ocupă locurile: 5, 7, 10, 11, etc.  25.06. Libourne, Nat. 2331 p, sunt anagajaţi 14 porumbei şi se obţin 14 clasări, începând cu locurile: 3, 7, 8, 10, 15, 24, 25, 44, 47, etc.

23.07. St. Vincent, Prov. 1673 p, 1, 3, 19, 37, 85, etc.

1950:   – 24.06.  Libourne, Nat. 2030 p, 11, 65, 104, etc.

08.07.Limoges, Prov. 1073 p, 2, 3, 12, 14, 21, 24, 71, etc.

21.07.Barcelona, Nat. 3329 p, 13, 18, 22, etc.

1953: – 06.07. Limoges, Prov. 2147 p, 20, 24, 28, 29, etc.

1954: – 20.06. Chateauroux, Prov. 3675 p, 51, 63, 65, 82, etc

03.07. Poitiers, Prov. 2859 p, 22, 112, 147, etc.

10.08. Angouleme. Prov. 2099 p, 1, 6, etc.

Jef Van Riel a fost întotdeauna sufletul tandemului, dar avea şi o sănătate şubredă. In ultimii ani de existentă a tandemului, problemele sale de sănătate s-au accentuat tot mai mult, fapt ce a dus la abandonarea sportului columbofil, implicit la desfiinţarea tandemului.

Din această cauză, crescătorii s-au hotărât să-şi vândă toţi porumbeii la Licitaţie – Totală. Această licitaţie s-a desfăşurat în două tranşe. Prima în data de 13 ian. 1957 şi a avut loc în BRASSERIE PIEDBOEUF din Bruxelles, unde au fost licitaţi 145 porumbei. A doua parte din porumbei, au fost vânduţi în KOFFIEHUIS Antwerpen, în data de 20 ian. 1957, unde au fost vânduţi 140 porumbei. Odată cu această licitaţie s-a încheiat şi epoca glorioasă a tandemului, dar această licitaţie a fost şi impulsul care va ridica multe crescătorii, atât în Europa, cât şi în America, cu porumbeii achiziţionaţi cu această ocazie.

– Articol preluat din cartea Maestrii Vazduhului –

Inainte sa cunosti sportul columbofil, ai cunoscut dragostea pentru porumbei!

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CLOSE
CLOSE