Povestea lui Meulemans II

“Meulemans a văzut lumina” 

Columbofililor, în special din SUA şi Taiwan le place să vorbească despre rase şi familii când vorbesc despre porumbei. Am fost adesea întrebat ce “familie de păsări” posed când oamenii sunt interesaţi de porumbeii mei sau văd rezultatele mele.

Şi eu întotdeauna cred că aceasta este ceva de râs. Nu sunt interesat de familii sau rase. Eu vreau să fiu învingător în concursuri.

În Europa sunt foarte puţini columbofili care au propria “rasă”. Aceasta înseamnă foarte puţini campioni!

Întotdeauna l-am menţionat pe Gust Hofkens şi licitaţia sa, un exemplu plăcut pentru ceea ce vreau să spun. L-am cunoscut pe Hofkens foarte bine, am cunoscut păsările sale şi am listele pentru licitaţie.

Deşi oameni din toată lumea pretind că au “păsări pure Hofkens”, d-l Hofkens însuşi a obţinut păsările sale de pretutindeni şi majoritatea campionilor săi au fost produşi prin încrucişare. Aceasta înseamnă pui ai porumbeilor pe care i-a importat.

Deci avem următoarea situaţie amuzantă: majoritatea păsărilor care au fost licitate după moartea sa erau porumbei pe care d-l Hofkens însuşi îi achiziţionase. Oamenii care au cumpărat aceste păsări la licitaţie vor să le spună ,,porumbei Hofkens” sau ,,rasă Hofkens” mai târziu. Lumea nebună a sportului columbofil.

Se vinde
Banii nu miros (nu put), unii oameni în Olanda şi Belgia sunt conştienţi de ceea ce cumpărătorii străini vor referitor la păsări: porumbei cu rasă (familie).

Când străinii vor porumbei de la d-l X ei vor să fie de acelaşi fel şi de asemenea de preferat cu aceeaşi culoare ca zburătorii d-lui X. Să ai o volieră plină cu păsări ce arată la fel este impresionant şi se vând. Dar cum majoritatea columbofililor în Europa au propria familie din păsări ce sunt rudă? Cum majoritatea au voliera plină cu păsări asemănătoare?

Cunosc câţiva dar ei nu sunt campioni ci vânzători. Şi destul de nebuni, ei fac vânzări. În ciuda faptului că ei sunt pierzători în curse, alţii vor păsările lor şi câţiva dintre aceştia fac bani buni. Deoarece ei au ceea ce cumpărătorii naivi vor: păsări dintr-o familie. Pentru aceasta trebuie să ştiţi că în Europa nu sunt mulţi bani în curse.

Dacă în Belgia sau Olanda columbofilii vor să facă bani atunci au două posibilităţi:
– curse bune şi astfel cumpărătorii străini vor veni, sau
– să ai o rasă şi astfel ….. cumpărătorii străini vor veni

Unul dintre puţinii oameni care avea propria familie era Karel Meulemans din Arendonk am spus “avea” deoarece aceasta era în trecut. Şi în trecut el era de asemenea un competitor sărac (fără rezultate). Dar, conform spuselor lui Meulemans, faptul că era un cursier sărac, era în primul rând din vina lui şi din partea celor care căutau păsările sale, în al doilea rând.

Să ascultăm ceea ce Karel Meulemans, un monument nu numai în străinătate dar de asemenea în Olanda şi Belgia, vrea să spună despre aceasta:

Karel Meulemans vorbeşte:
Este vina cumpărătorilor străini pentru faptul că eu am fost un concurent slab pentru mulţi ani. Toţi căutau descendenţi din faimosul meu “Cuplu de bază”. Cu cât vedeau de mai multe ori aceeaşi pasăre în acelaşi pedigreu, cu atât mai hotărâţi ei veneau să cumpere.

Dacă, de exemplu, ei vedeau într-un pedigree al unei păsări de 3 ori faimosul meu porumbel numit “Kadet” printre bunici sau străbunici, atunci acesta era porumbelul pe care ei îl căutau să îl cumpere. Ei nici nu vroiau să vadă pasărea, pedigreul era suficient pentru aceştia. Şi am fost un artist în circ. Sau ….., mai bun decât clovnul.

Pentru că ce am făcut? Am păstrat familia mea pură. Înţelegeţi ce vreau când spun că cumpărătorii străini sunt vinovaţi pentru rezultatele mele slabe în trecut? Punctul de cotitură în cariera mea a fost în anii 80. M-am gândit singur: am făcut o groază de bani vânzând. Dar pot aceşti bani să mă facă un om fericit?

Nu, nu pot. Deci la dracu cu toţi aceşti bani. La dracu cu toţi aceşti cumpărători, la dracu cu familia(rasa) mea. Acestea nu mă satisfac.

Am pus banii în contul meu bancar şi niciodată nu mă voi uita la ei pentru restul vieţii mele. Nu vreau să mai fiu de batjocură după curse, ca un învins, niciodată. Vreau să fiu un bun concurent sau dacă este posibil un învingător. Un om pe care ceilalţi oameni îl respectă nu pentru că are o familie faimoasă de păsări în volieră ci o echipă de păsări campioane.

Punctul de cotitură 
Mai tîrziu, în august 1995, ceva straniu s-a întîmplat. Karel Meulemans (reproducătorul şi nu concurentul cum spunea lumea), câştigă locul 1 Naţional.

Lumea s-a încruntat (s-a mirat). Cine? Meulemans a câştigat cursa naţională? El era ultima persoană la care se aşteptau să facă acest lucru. Pentru mine care îl cunosc pe Meulemans foarte bine, aceasta nu a fost aşa o mare surpriză.

El a mers bine în multe curse înainte, în principal la distanţă lungă. Cum aşa? De ce a trebuit să aştepte decenii pentru a fi aşa un cursier de succes cum a fost când format tandem cu Wouters şi Marien?

La sfârşitul anilor 80, el a început să uite să ţină familie pură, nu mai avea grijă de vinderea porumbeilor, deci el a uitat de bani, şi a început să importe păsări pentru a le încrucişa cu ale sale.

Şi în câţiva ani, el s-a găsit însuşi nu doar ca un bun concurent, ci ca un învingător, chiar la nivel Naţional.

Oamenii care au văzut poze cu păsările sale învingătoare sau au umblat cu ele în mână au văzut ochii lor cafenii (maronii). Aceştia erau păsări nu din vechea famile Meulemans? Ei aveau dreptate. Întradevăr ei nu erau. Erau produşi din încrucişare. În 1999 Meulemans chiar a devenit Campion Naţional la distanţă lungă (fond).

Doar un zâmbet
Acum Karel merge atât de bine, este un om fericit care stă în picioare (în sensul că nu stă cu capul plecat).

Vorbim de cariera sa ascendentă după atât de mulţi ani de când ţine porumbei. Am văzut lumina. Exact la timp, Karel zâmbeşte.

Am văzut descendenţi ai porumbeilor mari care erau învingători, dar ei erau toţi încrucişaţi. Deci produşi ai porumbeilor mei încrucişaţi cu alt sânge. Deci ce am făcut? Am început să import păsări şi am făcut la fel ca ce făceau alţii cu păsările mele: i-am încrucişat.

În trecut vedeaţi în volierele Meulemans loturi de păsări de acelaşi fel: destul de mari şi ochi minunaţi: ei erau clar păsări dintr-o singură familie. Acum vedeţi alte păsări: învingători! Printre ele păsări de culoare închisă cu sânge de la d-l Schellekens din Olanda.

El deasemenea are păsări roşii. Dar nu ciocolatii(roşu recesiv). Când l-am întrebat “unde sunt faimoşii roşii ciocolatii la care americanii fac publicitate?”. Karel zâmbeşte, din nou, nu poate decât să zâmbească.

Acum câţiva ani el mai avea câţiva din aceşti roşii ciocolatii. Ei nu au putut să găsească drumul spre casă chiar de la 50 kilometri. Cei roşii pe care îi are sunt descendenţi dintr-o pasăre pe care a importat-o de la Georges Bolle. Vedeţi albaştri cu pene albe: ei sunt descendenţi dintr-o fiică a unei păsări de la Leo Broeckx care a reprezentat Belgia la Olimpiada din Gran Canaria. În plus ea era reuşită cu un descendent al faimosului “cuplu 17” al olandezului d-l Pieterse care este descris în cartea despre Janssen pe care am scris-o. Deci care este mesajul?

Formula magică pentru a reproduce campioni este următoarea: nu este nimic rău să ai un lot de păsări apropiate (rude) în voliera ta sau o aşa numită familie. Dar astfel de păsări trebuie să fie încrucişate pentru a obţine aceşti campioni.

Houben, Verbruggen şi mai târziu Grondelaers
Mari nume a căror faimă se datorează lui Meulemans sunt deasemenea Houben, Verbruggen, Bolle, Grondelaers, Engels. În special pe Jef Houben îl cunosc foarte bine. El este un deştept vulpoi bătrân dar un om bun şi cinstit care a fost un bun cursier toată viaţa lui. El are aceeaşi poveste ca alţii. Majoritatea campionilor săi sunt descendenţi din păsări ca “ Artist” şi “Sony”, dar încrucişaţi cu importuri. Jef niciodată nu a ţinut aceasta secret.

În concluzie

Deci, dragi cititori, vreau să vă avizez: Vreţi să faceţi bani vânzând? – aveţi o familie de păsări de acelaşi fel şi aceeaşi culoare. Dar, vreţi să aveţi campioni?

Încrucişaţi păsările voastre. Reproduceţi mulţi pui, antrenaţi mulţi pui, debarasaţi-vă de mulţi pui şi uitaţi de restul. Este cel mai scurt şi uşor drum spre succes. Dar aveţi grijă.

Majoritatea crescătorilor în Europa de asemenea îşi dau seama că trebuie să importaţi păsări acum şi în viitor. Dar ei adesea fac aceeaşi greşeală: când cumpără păsări de la d-l X ei vor doar mai mulţi masculi decât femele astfel încât să îi împerecheze între ei pe fiecare. Aceasta este greşit. Este o cale prea lungă să afli care are valoare.

Când imporţi păsări încrucişează-le cu ale tale care au demonstrat că sunt învingători sau reproducători. Aceasta este o cale mult mai rapidă să găseşti dacă importul are valoare. Sau toţi aceşti campioni greşesc?

P.S.

Revista naţională columbofilă NPO a făcut a aşa numită cerere în decembrie 1999. Cei 36.000 abonaţi ai acestei reviste au fost invitaţi să spună cine consideră că sunt cei mai buni cursier de fond din istorie, cel mai bun autor, cel mai bun porumbel din istorie, cea mai bună carte de porumbei şi multe astfel de întrebări. Ei au considerat că cel mai bun cuplu de reproducţie în secolul 20 a fost “cuplul de bază” al lui Meulemans.

Greşesc ei toţi oare?

.

© Ad Schaerlaeckens

.

.

Inainte sa cunosti sportul columbofil, ai cunoscut dragostea pentru porumbei! 

.

.

Leave Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *