Reproducerea porumbeilor

Reproducerea porumbeilor – fiecare crescator vrea sa gaseasca un sistem de reproducere care sa il ajute sa obtina cati mai multi porumbei campioni.

Pentru acest lucru fiecare apeleaza la cunostinte legate de gentica sau cunostinte practice. La prima vedere pare foarte simplu, dar defapt, categoric nu este. O sa sarim peste partea de genetica, o lasam pentru alt material si o sa vorbim despre reproducerea porumbeilor dupa caracterele lor.

 

De ce este importanta reproducerea porumbeilor?

Am auzit de foarte multe ori vorbindu-se la porumbei despre vitalitate prin care putem intelege un fel de putere de viata a porumbeilor, puterea si capacitatea de a supravietuii, mai bine ceea ce vezi cand te uiti la un porumbel si il vezi intr-o forma foarte buna, il vezi ca ii place sa zboare ca este motivat, ca se vede pe el ca este puternic, ca are vitalitate (porumbelul prezinta un fel de tremurat, are musculatura ca un “balon”, se reface repede dupa efort) Bineinteles ca sunt indivizi mai putini vitali care prin selectie vor fi eliminati.

Vitalitatea este cea care separa un bun zburator de un porumbel mediocru si care este de 3 tipuri:

  • vitalitate obtinuta prin consangvinare
  • vitalitate obtinuta prin incrucisare
  • vitalitate temporara care este data de forma soprtiva a porumbelului de moment.

 

Reproducerea porumbeilor in consangvinitate, chiar incest (se imperecheaza porumbei cu grade de rudenie foarte apropiate), bineinteles a porumbeilor buni, cu rezultate, timp de cateva generatii, impreuna cu cunostinte bine stapanite de crescator si o selectie buna, duce la o stabilitate mult mai buna a bagajului genetic, adica porumbeii rezultati au caracterele care s-au dorit sa se obtina foarte bine evidentiate. Mai sunt exemplare care nu corespund, dar care se elimina prin selectie. Acesta este motivul pentru care sunt asa de apreciate rasele care sunt crescute timp foarte indelungat in consangvinitate foarte stransa.

Bineinteles ca sunt si porumbeii obnuti prin incrucisari, adica parinti si bunicii nu au nici un grad de rudenie,  care nu sunt cu nimic mai prejos prin rezultatele obtinute. Si aici sunt foarte multi crescatori care au folosit imperecherile incrucisate si au obtinut la fel de multi porumbei campioni.

In ambele grupuri se afla multi porumbei fara valoare, iar vitalitatea este cel mai important lucru care conteaza in selectia porumbeilor, dar caracteristicile vitalitatii nu pot fi vazute si un rol foarte important in selectie il are cosul. Chiar daca el are un rol important care se apropie de o asa numita selectie naturala, are si cateva neajunsuri, una ar fi ca nu vom sti ce s-a intamplat cu porumbeii neajunsi sau intarziati. O alta mica problema ar fi conditiile oferite de crescator, care poate nu sunt cele mai bune pentru porumbel.

Unii crescatori sustin ca vitalitatea obtinuta prin consangvinare este cea mai buna deoarece dintr-un bun zburator obtinut prin consangvinitate se obtin mai multe generatii de urmasi buni zburatorii, decat dintr-unul obtinut prin incrucisare deoarece are fixate mai bine aceste caratere si le poate treansite mai bine din cauza consangvinizarii.

Cand avem un reproducator bun este o provocare sa ii gasim o pereche, un partener pe valoarea sa pentru a transmite caracterele dorite si a compensa ce nu este chiar atat de bun. Cel mai sigur mod este de a imperechea bun cu bun, bineinteles ca nu toti zburatorii sunt buni reproducatori si invers, dar cei buni se vor imperechea intre ei, cateodata fara a tine seama de cat de inruditi sunt. Sunt cazuri in care din rude foarte apropiate au rezultat porumbei excelenti.

Multi buni reproducatori sunt distrusi prin imperecheri proaste, defapt puii lor, adica unuii porumbei si-au format anumite caracteristici in urma selectie care ii ajuta in concursuri, dar care sa nu fie pe placul crescatorului, acesta in loc sa il imperecheze cu un porumbel de aceeasi valoare si de acelas tip, incearca sa corecteze ceea ce nu ii place si astfel ii diminueaza calitatile si astfel cand imperechezi bun cu bun cei doi porumbei trebuie sa nu fie prea diferiti, poate chiar sa semene. De obicei perechile care dau pui care nu prea seamana intre ei, sunt foarte diversificati, nu sunt cele reusite, nu sunt combinatia cea mai buna. Daca introducem un porumbel la matca fara ca sa-l testam ca zburator, ar fi bine sa-l imperechem cu un reproducator verificat pentru a-i putea vedea cat mai repede valoarea, tot asa putem retine in fiecare an puii celor mai buni zburatori pentru a le vedea valoarea si calitatile de reproducatori.

Se vede ca gasirea unei metode adecvate de reproductie este destul de grea si trebuie tot timpul facuta o comparatie intre rasele celebre si o cunoastere buna. O componenta deloc de neglijat  este bineinteles norocul, multi porumbei buni au fost obtinuti din noroc, asa ca in cazul acesta incearca totul pentru ca nu sti ce ai putea obtine.

 

Inainte sa cunosti sportul columbofil, ai cunoscut dragostea pentru porumbei!

Leave Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *